Big City Life

= L O V E

2007-03-18T19:02:00.000+02:00

Am simtit primavara asta ca s-a declansat ceva. Seamana cu o Olimpiada a Pupaciosilor!... E ceva in aer, se simte. Primavara asta are ceva special. Soarele nu bate, mingiie - vorba unui tip visator din autobuzul 41 - si te imbie asa, sa te pupacesti oleaca, in moldoveneste.

Pe oriunde ma duc picioarele, taxiurile si mijloacele de transport in comun, oamenii se saruta. In special tineri, dar mai vezi si cupluri mature de o efervescenta nebanuita.

Pe Stefan cel Mare, ea la costum, el la costum, sarut fugitiv, privire in stinga si-n dreapta, zimbet rusinos. Culmea, adolescentin.

In fata Filarmonicii, in statie, ea sta pe temelia inalta a gardului, el in picioare, fac schimb de impresii. Pasionali, chiar daca doamna carunta din stinga mai are un pic si scoate sticla cu aghiazma.

La Universitate, printre vorbe rrrirrriite frantuzesti si schimb de saleuri, sarut casnic, deghizat in haine studentesti.

In fata magazinului cu rochii de mirese de pe Lapusneanu, doi batrinei au stat vreo cinci minute, privind pierduti. Ea l-a sarutat apoi pe obraz, el i-a sarutat mina si-au plecat apoi spre Piata Unirii, plutind pe amintiri. Devotat.

Mi-a ramas in minte insa ceea ce am numit seara, inainte de culcare, "faza zilei". Imaginati-va ca intr-un peisaj citadin superb - apus multicolor, vinticel numai bun de ravasit suvitele ondulate ale fetei si esarfa lui cea trendy, semafor constant in manifestari - doi tineri au oprit timpul asta primavaratic in loc. In jur, doua armate pietonale se incruciseaza, masinile claxoneaza, tipe blonde impart fluturasi, cersetori mozolesc parbrize pentru zece mii, flaminzi musca din covrigi, un ciine adulmeca o sacosa. Doar ei doi, subtiri, prelungi, nemiscati, aceeasi, sprijinindu-se unul de altul intr-un sarut. S-au luat apoi de mina, au traversat si s-au pierdut in the big city life. Atit de firesc.

M-am reintilnit azi in 41 cu tipul care-i spunea amicului sau ca primavara asta, soarele nu bate, ci mingiie. Are dreptate... si ochi frumosi...

Imagini cu purici

2007-03-08T10:29:00.000+02:00

Pe Lapusneanu, doi ciini sfideaza oamenii din cimpul muncii lenevind la soare. Mai ridica asa, cite o ureche, atunci cind vreun grabit trece prea aproape de ei. Unul este maroniu si celalalt e bej. Le flutura parul latos cind bate briza primaverii. Viata de ciine.

La Mitropolie, se chinuiesc sa existe citiva ciini, hraniti cu te-miri-ce, crescuti prin tufe, artagosi de felul lor.

La gara-i JALE. Dogs cu nemiluita, puricarie, cartoane pe care mai dorm si ei oleaca.

Unii catei isi cer dreptul la educatie. Mai exact, picheteaza corpul E al Universitatii "Al.I.Cuza", zgreaptana pe la usile amfiteatrelor, urca si coboara scarile, pindesc sa prinda secunda in care se se deschide vreo usa si pasesc intr-o alta dimensiune.

Mai sint ciini care stau in adapostul de pe strada Fabricii, construit de o fundatie, mai sint ciini si pe la padocul de la Miroslava, ciini adoptati, intr-un fel sau altul, pe linga vreo casa de om.

Ideea este ca sint multi, foarte multi. Eutanasiere? Adoptie? Luati cu japca si dusi prin alte judete, cit mai departe? (da, da, cum se poarta pe la Bucuresti). Care-i solutia?

Acum mai pluteste si primavara... Asa cum au plutit ametitor si vara, si toamna, si iarna. Ce, n-are dreptul omul sa mai viseze? Sa mai amine ginditul la probleme?... Ce sa-i faci daca avem clima temperata si patru anotimpuri asa de frumoase, bune de contemplat?...

Pina una-alta, toata viata orasului se vede in imagini cu purici.

Big City Life

2007-03-06T16:40:00.000+02:00

Destinul si profesoara mea de Tehnici mediatice au hotarit ca a venit momentul sa-mi creez un blog. Cuul, nu? Sint sigura ca peste ceva vreme am sa le multumesc, asa cum i-am multumit profesorului de filosofie din liceu, care mi-a bagat pe git Wittgenstein si Seneca pina am ajuns sa-mi placa. Si sa-mi foloseasca.

Veti gasi aici posts despre ce e mai unusual in our big city life: despre cum maninca vatmanii (nenii care conduc tramvaiele - n.r.:), despre vitrine si vitrine, despre cum sa supravietuiesti ca pasager prin pasajele pietonale subterane ;), despre prieteni necunoscuti din marea de oameni de la semafor, despre agorafobie... and the story goes on.

Imi place mult viata asta de oras mare. Ma pasioneaza. Pentru locuri. Si pentru citywideweb-ul de oameni si oportunitati.

Love,
Tina